Afară luna ne veghează
Sclipind parcă, geloasă
Cred că şi ea se ruşinează
La cât eşti de frumoasă.
Eşti lângă mine, te privesc
Tu mă priveşti pe mine,
Încep să simt că înnebunesc
Ce dor mi-era de tine.
Şi-ncet ne pierdem amândoi
Ne prierdem în visare
Deja am şi uitat de noi
Ce stranie întâmplare.
Deşi abea ne mai mişcăm
Abea mai dăm din gene
Cred c-am uitat să respirăm
Sau poate ne e lene.
Şi de ne-ar privi cineva
Ar crede c-am murit sub lună
Dar asta nici n-ar mai conta
Atât cât suntem împreună.
Părem mai morţi ca niciodată
Dar asta nu contează
Chaiar dacă noi nu ne mişcăm
Sufletele ne dansează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu