Şi iarăşi mă trezesc ţipând
Nu, ăsta nu e patul meu!
Nici omul ăsta nu sunt eu!
Şi mă-ntreb oare unde sunt.
Mă uit în jurul meu speriat
Nimic nu-mi este cunoscut
Oare ce mi s-a întâmplat?
Oare ce dracu' mi-au făcut?
Iar corpu-mi e aşa de greu
Nu pot să mă ridic
Nu, omul ăsta nu sunt eu!
Nu pot să fac nimic.
Nenoricţii, m-au legat!
Gândesc în mintea mea.
Sigur m-au priponit de pat
De aici să nu mai pot pleca.
Un gând mă face să tresar
Poate că-i doar un vis
Poate nimic nu e real...
Şi-ndată ochii mi-am închis.
Dar oare chiar era un vis?
Îmi zic în sinea mea
Şi ochii dupa ce-am deschis
Totul la fel era.
Mă simt acum complet inapt
Speram să mă trezesc...
Se pare că asta-i de fapt
Luma-n care trăiesc.
Şi-ncep să îmi aduc aminte
De corpul ce-mi părea străin
Şi de sufletul meu hain.
Iar multe-mi trec acum prin minte
Despre cum eram inainte.
Nu sunt legat cu sfori de pat
Ci sunt legat cu un vis
De atâtea ori am încercat
Să fac ce mi-am promis.
Şi chiar de aş putea, n-aş vrea
Din pat ca să mă scol
M-am săturat de lumea mea
De sufletul meu gol.
Şi-ncep din răsputeri să strig
Cu siguranţă sunt nebun
Dar mă simt mic şi îmi e frig
Şi vreau să fiu un om mai bun.
Te-ai trezit vreodată atât de confuz încât nici să nu-şi dai seama unde te aflii sau cine eşti? Te-ai simţit vreodată încătuşat în propriul pat? Eu mă trezesc aşa în fiecare dimineaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu